„Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii Lumina cunostintei; ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învatat sa se închine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie.”
Iubiti credinciosi !
Calea pastorilor si a magilor de odinioara, spre pestera din Betleemul Iudeii, locul intalnirii cu pruncul Iisus si Fecioara Maria, este pregatita noua crestinilor, spre a inainta duhovniceste, spre a-L primi pe Hristos Domnul, in Betleemul sufletului nostru si in anul acesta binecuvantat 2011.
An de an, Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, ne umple sufletul de bucurie duhovniceasca, pentru ca ea este implinirea fagaduintelor pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor. Hristos a coborat din ceruri, pentru ca noi sa-i iesim intru intampinarea Lui, prin trairea virtutilor care duc la desavarsire.
La "plinirea vremii" (Galateni 4,4), Dumnezeu S-a intrupat, "chip de rob luand" (Filipeni 2, 7) si S-a nascut din Fecioara Maria, pentru mantuirea neamului omenesc. Iisus, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, Unul din Sfanta Treime, S-a nascut in cetatea Betleemului intr-o iesle simpla si o pestera saraca. Dreptul Iosif si Maria, mama lui Iisus au venit din Nazaret in Betleem pentru recensamantul poruncit de proconsulul Quirinius, in timpul imparatului Octavian Augustus (Luca 2, 1), dar negasindu-se loc de gazduire in cetate (Luca 2, 7), Maria, insotita de logodnicul sau Iosif, a gasit adapost intr-o pestera, unde L-a nascut pe Pruncul Sfant (Luca 2, 1-20).
Colinda spune :
Naste-n ieslea boilor,
Pe-mparatul tuturor,
Preacurata
Sta si plânge încetisor.
N-are scutec de-nfasat,
Nici hainute de-mbracat,
Preacurata
Pentru pruncul de-mparat.
S-a nascut iarna, pentru ca inimile oamenilor erau reci, lipsite de iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui. S-a nascut cand era pace, pentru ca el va fi regele pacii. El a venit copil, nu om matur, pentru ca de un om matur te poti teme si a venit sarac, pentru a ne invata ca in Casa Cereasca, nu se ajunge prin placeri trupesti, ci prin renuntare si suferinte.
Asadar, Praznicul Nasterii Domnului, ne prezinta istoric evenimentul Intruparii Domnului, care se si reactualizeaza in fiecare an si in fiecare persoana, ca Hristos sa ramana in veci:,,Sa se Nasca si Sa creasca, Sa ne mantuiasca,,. Biserica indeamna lumea sa se apropie de marea taina a venirii Lui Dumnezeu printre oameni, a coborarii Lui la oameni, in oameni si pentru oameni. Omul crestin stie ca trebuie sa faca doar ceea ce-l mantuieste, dar face si altele, care-l osandesc. Va dati seama ce-ar fi fost lumea fara Hristos? Bucurati-va ca S-a nascut si nasteti-L mereu in inimile voastre. Repetand Nasterea prin intreaga viata, vom gresi mai putin, nu ne vom teme si vom putea birui. Nu prin orice fel de nadejde vom birui, precum cea pe care o ofera un pamantean altui pamantean, ci nadejdea cea vie, pe care Dumnezeu o daruieste: Eu, Eu sunt Cel ce da nadejde!, zice Domnul .
Sf. Ioan Gura de Aur, voind sa arate maretia Intruparii Mantuitorului, spune :,, Gandeste-te ce mare lucru este sa vezi soarele coborand din ceruri, alergand pe pamant si slobozind razele sale tuturor celor de aici. Dar gandeste-te si socoate ce mare lucru este Sa-L vezi pe Iisus, Soarele dreptatii cum sloboade din trupul nostru si lumineaza sufletele noastre,,.
Colindele,datinile, bradul de Craciun, toate sunt menite sa ne sustraga mizeriilor contemporane si sa ne aduca aminte ca, cel putin de Praznicul Nasterii, putem fi mai buni la inima, mai frumosi in gandire si mai curati la suflet. Din pacate, exista printre noi destui crestini, care sarbatoresc un Craciun fara Iisus, o Boboteaza fara Aghiasma, un Sfant Vasile fara Vasile, transformand sensul vesnic al sufletului, intr-o viata condimentata de placeri efemere.
Iubiti credinciosi:
De Sfintele Sarbatori, sa aveti parte de clipe frumoase, de implinire si de pace in suflet, ca apoi sa se prelungeasca in tot anul care vine. Sa va bucurati prin cantece de colinde, cum spune si poetul Mihai Eminescu in poezia :,,Colinde,colinde!,,
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Caci ghiata se’ntinde
Asemeni oglindelor
Si tremura brazii
Miscand ramurelele.
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.
Se bucur’ copiii.
Copiii si fetele
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele,
De dragul Mariei
Si-al Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.
Cu inima de parinte duhovnicesc si frate intru Hristos, imbratisez cu dragoste sfanta pe fiecare, rostind cuvant de colindator:
Hristos Se naste, slaviti-L!
Hristos din ceruri, întâmpinati-L!
Hristos pe pamânt, înaltati-va!...